De ce ați uitat când la Golgota,
Domnul nostru se ducea,
Cu crucea grea apsand in spate,
Plătind pentru ale noastre păcate?

De ce ați uitat prețul plătit,
Și chinul groaznic ce l-a suferit,
Domnul nostru pentru noi. .
Cum de astăzi sunteți goi?

De ce ați uitat când ați fost scoși,
Din gropile cu lei fioroși,
Oare ați uitat ziua în care,
A fost o mare sărbătoare?

Când păcătosul a spus da. .
Pe Isus Hristos îl voi urma,
Și aici pe pământ și în veșnicie,
De ce nu arde a ta făclie?

De ce ați uitat de ziua cercetării,
De ceasul minunat al predării,
Când ați simțit pe Domnul Savaot,
Cine v-a furat ca un hoț, tot?

De ce ați lăsat să vi se ia,
Adevărul și lumina...
Și acum rătăciți în beznă,
Și iată, nimeni nu vă ajută?

De ce ați uitat de Duhul Sfânt,
Trimis de Domnul pe pământ,
Căci el putea să vă învețe...
Dar nu ați vrut ale lui povețe...

De ce ați ales calea cea largă,
Pe care cei mai mulți aleargă,
Când voi deja știați că Domnul,
Prin Cuvânt a făcut totul,

Da, de ce ați uitat de Creator,
Mergând după omul muritor,
Ce din firea lui îndrumă,
Pe mulți îndepărtând de turmă,

De ce nu mai vegheați deloc,
Dând loc la străinul foc. .
Să ardă, să mistuiască,
Și inima voastră să răcească,

De ce nu vă treziți acum?
Cat încă Domnul este bun...
Și poate încă a vă ierta.
Veniți din nou la Golgota! !